Aterizare la realitate

tumblr_mb0k7tkfIB1rwjr80o1_500

Sunt o visatoare! Visez cand dorm, visez in timpul zilei, visez si imi imaginez ca lumea e asa cum imi doresc eu. Cand eram micuta imi doream sa cresc ca sa am libertate- libertate de miscare, sa pot sa merg unde vreau si cand vreau, sa mananc ce si cand vreau, sa invat sau nu, sa fac curat sau nu, sa alerg sau nu, sa dorm sau nu… sa pot sa iau decizii pentru mine asa cum imi doresc si, in mare parte, sa-mi pot satisface orice dorinta nastrusnica.

Am crescut cu credinta ca nimeni si nimic nu ma va opri sa pot sa-mi indeplinesc visele.. in cea mai mare parte ma vedeam libera si independenta, sigura pe mine si descurcareata, capabila sa fac fata oricarei situatii si provocari.

Acum imi vine sa rad! Eram probabil (sunt si in continuare) sub influenta cartilor citite- eroina principala care castiga intotdeauna, care traieste fericita si implinita pentru totdeauna. Poate ca de aceea inca prefer sa ma refugiez in universul cartilor, pentru ca acolo ma regasesc cu ceea ce sunt in mintea, interiorul meu.

In realitate nimic din ce mi-am dorit pentru mine nu s-a implinit. Nu invinovatesc pe nimeni, starea mea actuala este rezultatul unei personalitati deloc puternice, influentabila, nehotarta si a unor decizii luate in anumite momente- decizii pe care acum nu le vad bine, dar atunci erau cea mai buna solutie de moment. As putea da vina pe societate, care nu-mi ofera sansa, as putea da vina pe oamenii din jurul meu, care mi-au taiat din aripi, as putea da vina pe locul de munca, pentru ca nu-mi ofera sprijinul financiar necesar.. dar nu are rost.. in fond, totul tine de mine (asa spun cartile de specialitate- dezvoltare personala).

Ironic e ca cel mai mare obstacol in viata mea sunt chiar eu.. si poate ca de aceea e greu sa ma inlatur pe mine ca sa pot merge mai departe 🙂 Ma privez de libertatea visata… Ajungi sa te inchistezi intr-o atitudine si o stare de neputinta, deloc neglijabila, dar careia nu-i mai poti face fata. Multi ii spun frica, altii ii spun lipsa de vointa si marea majoritate o numeste incapatanare.. eu ii spun lipsa de orizont, lipsa de destinatie, ratacire, confuzie.. Atatea carti de dezvoltare personala citite, video-uri inspirationale si motivationale si nimic nu functioneaza.. pe moment, ai impresia ca poti, dar pus in fata faptului, te retragi in carapace.. incet, nu mai ai putere sa lupti si sa o iei de la inceput, te-ai zbatut suficient.. si din perfectiunea imaginata, incepti sa cladesti pe imperfectiunea ta si realitatea ta: am ajuns cu picioarele pe pamant!

Inca mai visez, dar daca inainte pluteam, acum ma asigur ca pastrez contactul cu pamantul.

 

Anunțuri

Basme de dragoste contemporane

Ai avut vreodata sentimentul ca trebuie/ ai nevoie sa citesti o carte buna? o carte cu poveste, o carte care te invaluie, care te farmeca, care nu te lasa sa pleci de langa ea?

Traiesc sentimentul asta de ceva vreme si ma seaca parca pe dinauntru! 😦 n-am reusit sa gasesc o astfel de carte! in ultimul timp imi cad in mana carti de dezvoltare personala, psihologice, istorice, religioase.. e totul atat de concis, de realistic, de pragmatic! Am nevoie de fantezie, imaginatie, bucurie transmisa printre randuri, vise, pasiuni, dorinte! si nu ma refer aici la sandra brown.. am nevoie de o poveste frumoasa!

Asa ca am inceput cautarea pe net.. ebooks online.. Maestru si Margareta.. dar inca nu am citit mai mult de prima pagina.. 😦

Azi, mi-am amintit de un site pe care-l bantui cu placere de cativa ani, dar pe care nu l-am mai vizitat de luni de zile: bysergio.com.

Sergio Malika este un fotograf de exceptie, din punctul meu de vedere, la fel si jumatatea lui- Silvia. O afacere de familie fermecatoare: plina de povesti, dragoste, zambete, bucurii. Fac niste fotografii demne de orice lucrare de arta, nu ma mai satur sa rasfoiesc albumele online. Transforma fiecare eveniment la care participa intr-un album de poveste. E o poveste „spusa” in imagini, nu ai nevoie de narator, ai o melodie in fundal care te rapeste si te face participant la fiecare poza. Uneori, zambesti larg sau fermecator, iti pui pe fata zambetul tau cel mai reusit, doar trebuie sa iesi cat mai bine in poza! 🙂

Te cuceresc! Plus ca nu-ti ofera doar atat, un slide show de poze + muzica adecvata, ci ai si o introducere: povestea eroilor din poze (eroi pentru ca totul este de poveste). Citesti si te entuziasmezi, ai mai vrea o continuare: ce?, cum?, cand?- adica iti doresti sa-i cunosti mai de aproape pe cei prezentati.

E un basmo-website! mai exact, dupa momentul in care ai dat click, deschizi o lume fantastica, de care nu te mai saturi! In sfarsit, mi-am gasit ebook-ul cu poveste.

Va invit si pe voi sa dati un click si sa va lasati purtati spre o lume in care happy end-ul e singura grija.

Vise, sperante spulberate

Pe cat este de uimitor peisajul de mai sus, pe atat este de dureros.. am ramas pe ganduri cand am vazut imaginea pentru prima data. Imi da un sentiment profund de „sfarseala” 😀 nu cred ca pot sa exprim in cuvinte starea pe care mi-o transmite, doar pot sa spun ca e una de jale, de dor, tristete, regrete..

Mai aveam atatea de facut, atatea de spus, parca inca mai aveam tot timpul din lume, era doar al nostru, era doar pentru noi, dar m-a trezit realitatea.. si iata ca soarele apune, luna e mare pe cer.. lumineaza, dar lumina ei nu ajunge pana la mine.. nu mai plutesc, nu mai visez.. e frig, e rece dintr-o data.. imi pare rau ca nu am stiut sa profit de soare, de lumina, acum e noapte.. totul doarme in jurul meu.. e liniste, prea multa liniste.. visele mele se indeparteaza, acum par doar pure copilarii.. oare o sa mai pot visa vreodata, oare o sa mai am sansa sa visez?…

.. e liniste, sunt singura, voi plecati.. nu va voi uita, mi-ati tinut de cald si bine atata timp! cu bine, raman singura..