Aterizare la realitate

tumblr_mb0k7tkfIB1rwjr80o1_500

Sunt o visatoare! Visez cand dorm, visez in timpul zilei, visez si imi imaginez ca lumea e asa cum imi doresc eu. Cand eram micuta imi doream sa cresc ca sa am libertate- libertate de miscare, sa pot sa merg unde vreau si cand vreau, sa mananc ce si cand vreau, sa invat sau nu, sa fac curat sau nu, sa alerg sau nu, sa dorm sau nu… sa pot sa iau decizii pentru mine asa cum imi doresc si, in mare parte, sa-mi pot satisface orice dorinta nastrusnica.

Am crescut cu credinta ca nimeni si nimic nu ma va opri sa pot sa-mi indeplinesc visele.. in cea mai mare parte ma vedeam libera si independenta, sigura pe mine si descurcareata, capabila sa fac fata oricarei situatii si provocari.

Acum imi vine sa rad! Eram probabil (sunt si in continuare) sub influenta cartilor citite- eroina principala care castiga intotdeauna, care traieste fericita si implinita pentru totdeauna. Poate ca de aceea inca prefer sa ma refugiez in universul cartilor, pentru ca acolo ma regasesc cu ceea ce sunt in mintea, interiorul meu.

In realitate nimic din ce mi-am dorit pentru mine nu s-a implinit. Nu invinovatesc pe nimeni, starea mea actuala este rezultatul unei personalitati deloc puternice, influentabila, nehotarta si a unor decizii luate in anumite momente- decizii pe care acum nu le vad bine, dar atunci erau cea mai buna solutie de moment. As putea da vina pe societate, care nu-mi ofera sansa, as putea da vina pe oamenii din jurul meu, care mi-au taiat din aripi, as putea da vina pe locul de munca, pentru ca nu-mi ofera sprijinul financiar necesar.. dar nu are rost.. in fond, totul tine de mine (asa spun cartile de specialitate- dezvoltare personala).

Ironic e ca cel mai mare obstacol in viata mea sunt chiar eu.. si poate ca de aceea e greu sa ma inlatur pe mine ca sa pot merge mai departe 🙂 Ma privez de libertatea visata… Ajungi sa te inchistezi intr-o atitudine si o stare de neputinta, deloc neglijabila, dar careia nu-i mai poti face fata. Multi ii spun frica, altii ii spun lipsa de vointa si marea majoritate o numeste incapatanare.. eu ii spun lipsa de orizont, lipsa de destinatie, ratacire, confuzie.. Atatea carti de dezvoltare personala citite, video-uri inspirationale si motivationale si nimic nu functioneaza.. pe moment, ai impresia ca poti, dar pus in fata faptului, te retragi in carapace.. incet, nu mai ai putere sa lupti si sa o iei de la inceput, te-ai zbatut suficient.. si din perfectiunea imaginata, incepti sa cladesti pe imperfectiunea ta si realitatea ta: am ajuns cu picioarele pe pamant!

Inca mai visez, dar daca inainte pluteam, acum ma asigur ca pastrez contactul cu pamantul.

 

Anunțuri

Ani de liceu..

M-am trezit de dimineata cu melodia “Ani de liceu” Stela Enache si in loc sa fie o buna dimineata in care sa ma incolacesc sub caldura placuta de sub plapuma, m-am adunat covrig cuprinsa de nostalgie si de dor de liceu. Nu pot zice ca am avut o experienta fenomenala in liceu, ca sunt anii mei de glorie, de neuitat. In liceu am descoperit cartea si nu am mai lasat-o din mana, nici pana azi, oriunde merg am cel putin o carte cu mine. Asa ca printre randuri de carti, printre povesti triste sau pline de curaj am pasit prin liceu. Empatizez la extrem cu personajul din carti, asa ca de multe ori daca el sau ea suferea, sufeream si eu, daca erau bucurosi ma bucuram odata cu ei. Pana si azi mai evadez in lumea lor, nu o fac zilnic pentru ca uneori nu gasesc timpul necesar, dar o fac de cate ori am ocazia. Un bun prieten imi spunea ca asta e maniera mea de a fugi de lume si de a ma refugia intr-o lume a mea, altii isi inneaca “amarul” in seri/ nopti lungi de dulce uitare parfumate cu miros de alcool, altii pleaca…unii sunt curajosi si iau viata in propriile maini.

Eu prefer sa evadez intr-o lume in care cu siguranta pot gasi un loc fantastic, totul depinde doar de coperta pe care o deschid.

Dar, azi mi s-a facut dor de realitate, de oameni frumosi, de glume naive, de libertate, de lipsa de griji.. chiar daca nu am fost o “fata populara”, am fost eroul principal al povestii mele si mi-e dor de experientele noi din fiecare zi…

tumblr_mbzurePfYV1qf3iq4o1_500

Am crezut, cred si voi crede ca fiecare lucru, fiecare intamplare are timpul ei perfect cand trebuie sa aiba loc. Asa ca mereu inarmata cu speranta si credinta ca va veni timpul perfect pt „x” si „y”, am asteptat si astept increzatoare. Doar ca uneori acel timp, acel click cum obsnuiesc sa-l numesc intarzie sa apara. De exemplu, am avut parte de o experienta de sensul careia nu-mi dadeam seama deloc, sens pt evolutia, existenta mea. A fost o experienta dureroasa care m-a torturat cel putin 2 ani de zile la nivel maxim. Iar dupa 4 ani cand deja nu mai durea am reusit sa vad, sa-mi dau seama ca toata acea experinta m-a maturizat, m-a facut sa ies din lumea de basm si praf de zane in care traiam si sa infrunt viata! am invatat sa fiu copil doar acasa cu ai mei, cu prietenii mei care ma cunosteau ca atare, in rest am invatat sa ma prezint ca om mare in societate.

Dar, ca sa ajung sa-mi dau seama de sensul experientei mele a trebuit sa fac ceva: sa trec peste, sa vreau sa trec peste si sa ies din carapace si sa infrunt orice mi-ar scoate viata inainte.

Acum sunt din nou intr-unul dintre momentele in care astept sa se intample ceva si stiu ca se va intampla, doar ca nu mai vreau sa astept atat de mult, trebuie sa fac ceva ca sa se intample, doar ca daca data trecuta stiam ce trebuie sa fac si amanam sa fac, de aceasta data nu stiu ce sa fac!! stiu ca pot, dar oare de unde trebuie sa incep…?!…

Am revenit!

tumblr_mfwuhjwUQB1qdwo7go1_500

Ati avut vreodata impresia ca aveti un blocaj si nu mai puteti gandi, nu mai puteti scrie si nu mai puteti scoate nimic productiv din mintea voastra?!… sau poate se numeste lene :))

Orice ar fi m-a cam tinut departe de blog, desi il vizitam aproape zilnic nu mi-am gasit inspiratia necesara sa scriu ceva. Vroiam sa fie o postare tare, sa fie despre noul an, sa fie despre 13, sa fie despre planuri pentru noul an, sa fie motto-uri pentru un inceput in forta…sa fie… si nu m-am hotarat deloc si a trecut timpul.. si blogul meu e parasit!

Dar, pentru ca am revenit vreau sa va urez tuturor prietenilor mei din spatiu virtual „La multi ani!” cu muuulta sanatate ca-i mai buna decat toate, chiar daca pare cliseu am invatat ca fara sanatate pot sa ai orice cu nu te poti bucura de nimic, sa aveti parte de un an plin realizari pe plan personal, spiritual si profesional. Si, pentru ca suntem online, va doresc cat mai multe postari inspirate (asta imi suna si mie) si cat mai multi prieteni virtuali cu care sa impartasim gandurile si bucuria de a comunica altfel.

Cu mult drag pentru noul an!