Unii oameni..

Cu unii oameni nu reusesc, chiar daca vreau, sa ma inteleg! Consider ca uneori fac eforturi in ideea asta si tot nu-mi iese.. am eu ceva ce nu se leaga cu felul de a fi al unora..

Am rabdare, vointa si chiar bunavointa de a ma intelege cu toata lumea. Respect si astept aceeasi tratatie de la cei din jurul meu.. insa, cand lucrurile scapa de sub control si nu primesc ceea ce transmit.. simt asa, o caldura interioara care ma cuprinde, sufoca si uneori da pe-afara.. de unde vine, nesimtirea si oare care-i celula care o produce? ma gandesc de cele mai multe ori.. observ ca in ultimul timp exista tendinta de a o hrani prea mult si scapa de sub control..

Cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost sa ignor total astfel de comportamente.. mi-a iesit, insa am ajuns sa fiu tot eu zgripturoaica.. 

Tocmai citesc o carte, care spre surpinderea mea atinge acest subiect „Sfantul, surferul si CEO-ul” de Robin Sharma. Este o carte interesanta despre regasirea de sine, a adevaratului „tu” in forma cea mai pura, initiala (de la nastere) redescoperirea talentelor si adevaratelor activitati care ne fac placere si libertatea care vine odata cu acestea. Intr-unul dintre capitole, cand Jack (personajul principal) sta de vorba cu sfantul, acesta din urma ii spune ca fiecare eveniment din viata nostra se intampla cu un scop si toate impreuna participa la dezvoltarea, cresterea noastra. Mai mult, daca dintr-o intamplare anume nu invatam ceea ce ne transmite, viata ne va scoate in fata acelasi tip de intamplare de atatea ori pana suntem dispusi sa invatam ceea ce trebuia inca de la inceput.. asta chiar si in cazul oamenilor enervanti si lipsiti de respect, cum este cazul meu.. ma intreb acum, ce trebuie sa invat eu din acestea, pentru ca e foarte clar ca nu mai vreau sa fiu pusa fata-n fata cu astfel de oameni. Tot in carte calugarul (sfantul) ii spune lui Jack ca noi recunoastem comportamentele in ceilalti din jurul nostru pentru ca ele exista si in noi.. Carl Jung a spus si el „tot ceea ce ne irita la ceilalti ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine”.. 

In situatia de fata, cu cartea in brate, trebuie sa iau atitudine! Si, pentru ca ieri va povesteam de Legile Minion, va spun printr-un citat de-al lor ce am decis in ceea ce ma priveste, combinat cu informatiile din carte:

fb_img_1474739260929

E greu sa scrii..

fb_img_1475425919003

E greu sa scrii atunci cand  ignori faptul ca ti-e dor sa o faci. Scuze gasim la tot pasul si gasim multe, eu gasesc..

Nevoia exista, insa o alungi.. continui sa traiesc in ritmul vietii impuse de imprejurari fara sa ma uit intr-o parte sau alta.. merg inainte sperand cumva ca dupa urmatoarea intamplare, dupa urmatoarea saptamana, luna, totul o sa fie asa cum  imi doresc si o sa am timp suficient sa scriu.. M-am incapatanat sa fiu responsabila pe drumul pe care l-am ales, sa fiu matura si sa nu ma las prada placerilor.. trebuie sa fac sa fie bine, sa fiu om mare si trebuie sa dau uitarii placerile inocente, visurile de altadata.. nu pot trai din placeri.. trebuie sa traiesc in realitate.. si rar realitatea cu placerea se intalnesc.. cel putin nu in cazul meu..

Insa, fara voia mea, fara sa mai caut oportunitate si fara sa ma mai gandesc ca as putea scrie, viata sau fortele divine mi-au oferit un ragaz.. un moment in care sa ma opresc, sa nu mai fac nimic.. un moment in care tot ce aveam de facut este facut, un moment in care nimic din viata mea nu mai pare urgent sau de rezolvat si am simtit ca trebuie sa scriu.. sa-mi povestesc sufletul asa cum o faceam alta data, nu pentru altii ci doar pentru mine, cea din viitor.. asa ca azi scriu.. ma simt eliberata de o povara, inconstient, ma simteam vinovata fata de mine pentru ca m-am oprit.. vreau sa continui! si sa nu ma mai opresc!

Diminetile de vara

Imi plac diminetile racoroase de vara.. vara fiecare dimineata are atmosfera de sarbatoare.

Imi place sa-mi dau trezirea mai devreme in cursul verii, deschid un ochi usoooor…si daca e soare afara: yeeeeeiiiiii… am toate sansele sa am o zi superba… ma ridic, deschid larga geamul la camera si lenes (ca sa nu-mi pierd cumva senzatia de dulce leneveala din mine) merg sa pornesc aparatul de cafea.. parca miroase in permanenta a flori, poate e de vina si „mana maicii Domnului” (floare) care se intinde stufoasa sub geamul meu ;))

Imi prepar cafeaua dupa reteta preferata si deschid radioul. Azi am fost rasfatata! – Bon Jovi

Astfel ca tot universul a lucrat pentru ca eu sa am azi o dimineata deosebita 😛 ..una din lungul sir de dimineti deosebite de vara 🙂

tumblr_mhrdcky2G11qfi0guo1_500

Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat macar o data in viata sa intalneasca o persoana pe care sa o indrageasca din prima clipa, o persoana cu care sa poata comunica, vorbi deschis, o persoana pe care sa simti ca deja o cunosti fara sa o mai fi vazut vreodata in viata.

Eu am intalnit acum cativa ani o astfel de persoana si fiecare intalnire cu ea imi este balsam.. ma bine dispune de fiecare data, imi iau doza necesara de optimism pentru o buna bucata de timp, ma “optimizeaza” si-mi da o pofta nebuna de viata.. dar, de ce pentru o buna bucata de timp?! Pentru ca din nefericire, ne desparte o distant considerabila.. dar traiasca tehnologia.. am parte de terapie prin telefon! J

Aceasta postare este pentru acele persoane din viata noastra care ne fac bine prin simpla lor prezenta.