Old love

Azi mi-am amintit de o veche dragoste, veche= anul trecut, despre care v-am vorbit aici. Mi-au placut de la prima vedere, m-au cucerit! Insa cum nu tot ce zboara se mananca, la fel si in cazul meu nu tot ce se poarta, pot purta si eu. Imi plac pantofii cu toc, imi plac tocurile, in special cele mari, si platformele. Dar, trebuie sa le si poti purta. In general, port balerini, tenisi, sandale joase, cizme joase, deci fara toc. Poate si din comoditate, dar si pentru ca ma simt mai comod asa si mai am o scuza- merg mult pe jos. Pana la serviciu si inapoi acasa: asta inseamna aprox 2 km X2, si sa-i fac pe tocuri zi de zi mi-ar fi cam greu… desi, acuma scriind cred ca m-ar ajuta sa am niste gambe jos palaria! :))

Dar, azi mi-am amintit, din nou, de dragii mei papucei pe care mi i-am dorit/ ii doresc in garderoba mea. Insa partea mea pragmatica si realista ma face sa pun in balans: „o sa-i porti sau nu o sa-i porti?!” si sincer imi raspund- cam greu 4 km la asa tocuri…

Dar asta nu inseamna ca nu pot inca visa la ei! 😉

Anunțuri

despre Pasiune

In general cand spunem „pasiune” primul nostru gand fuge la dragoste, iubire dezlantuita, dorinta arzatoare si cam atat. Dar, daca iti propui sa definesti per total notiunea de pasiune poti sa adaugi la sinonimele de mai sus si inclinatie, entuziasm, placere chiar si slabiciune. Azi vreau sa scriu despre ultimele intelesuri ale pasiunii.

Imi place sa citesc aproape orice imi cade in mana, imi plac recomandarile si review-urile entuziasmate ale persoanelor din jurul meu. Mi s-a intamplat sa citesc carti doar pentru ca mi-au fost prezentate intr-o maniera superba de catre unul dintre cititori. Mai nou, m-am abonat la diferite newsletter-uri cu mesaje motivationale- mesaje sustinute de traineri sau psihologi. Am simtit ca am nevoie de un imbold si o alta perspectiva asupra vietii si am zis sa incerc si aceasta metoda.

Il umaresc de ceva vreme pe Andy Szekely, http://www.andyszekely.ro, imi plac abordarile lui si faptul ca reuseste sa te transpuna in diferite situatii si-ti ofera solutii. Plusul este ca reuseste sa te faca sa-ti doresti mai multa mobilitate, minusul este ca doar singur nu o sa reusesti, nu intotdeauna sortii tin cu tine- nu-ti poti crea singur o oportunitate… cel putin asa cred eu.. de aceea cred ca pe langa targurile de job-uri, pe langa dorinta continua de imbunatatire a cunostintelor si caracteristicilor, unei persoane ar trebui sa i se dea ocazia sa-si demonstreze calitatile. Toate companiile vor profesionisti, dar prea putini sunt dispusi sa-i formeze, de aceea sustin cu tarie ideea de intership. (dar asta e o alta poveste).

Revenind la Andy (imi permit sa-l tutuiesc pentru ca eu deja il cunosc de cativa ani, chiar daca el nu o stie :P), imi place pasiunea cu care se daruieste, isi implica intreaga fiinta, mintea- corpul -sufletul in transmiterea si sustinerea ideilor lui. Ii urmaresc articolele si video-urile si nu ma dezamageste niciodata. Admir munca lui si faptul ca este dispus de fiecare data sa sape in interior (al lui si al paticipantilor la seminariile lui) pentru a scoate ce este mai bun la suprafata.

Si, pentru ca ziceam intr-o postare anterioara ca sunt in concediu medical si am timp, aseara am urmarit emisiunea Master Chef. Doar aseara m-a lovit ideea de echivalenta intre job=pasiune=succes! Teoretic stiam ca daca faci ceea ce-ti place si o faci cu drag, ai toate sansele sa ai si succes, dar imi era „cumva” sa cred- basme! Dar, aseara am si constientizat ca e complet adevarat. Cand i-am vazut pe cei doi chefi invitati- plus ca cica sunt si foarte apreciati- recunosc n-am mai auzit de ei- cu cata pasiune pregateau felurile de mancare, cu cat drag invarteau crema si asezau ingredientele, ca si cum ar fi umblat cu cea mai scumpa si mai pretioasa avere, am realizat ca pasiunea, placerea de a face un lucru, iti dau resortul de a fi mai bun si mai bun, de a-ti pune in evidenta toate calitatile, de a-ti scoate toate atuurile pe masa si, implicarea totala, pe care esti dispus sa o dai pentru ca vrei si asta iti doresti, te duc la nivelul cel mai inalt. Probabil ca, la un nivel la care tu esti multumit de ceea ce faci si faci cu mult drag si esti constient de faptul ca o faci foarte bine, nu conteaza atat de mult recunoasterea celor din jur. Dar, daca pasiunea ta iti aduce si recunoasterea si aprecierea celor din jur, ai reusit! esti implinit! esti printre putini care reusesc sa-si duca pasiunea la nivel de arta!

Recunosc ca nu am avut niciodata curajul si incurajarile necesare sa incerc, sa-mi scot in evidenta inclinatiile si sa le duc la nivel de arta. Si, asta pentru ca la noi inca se pune foarte mare accent pe indoctrinarea cu materie a elevilor. Cred ca noi ca tara nu avem nevoie de intelectuali si de oameni doxa de carte, avem nevoie de oameni care sa faca cu pasiune ceea ce stiu mai bine. Nu sunt impotriva scolarizarii, din contra, dar cred ca ar trebui o organizare mai practica si realista a sistemului de invatamant.

Cred ca pasiunea si placerea de a face un lucru pot ridica oameni de succes! exemple vii sunt! trebuie doar sa ne permitem noi sa fim liberi in exprimare, liberi in gandire si dorinte.

Sa faceti totul cu pasiune!

🙂