La tranta cu gandurile mele..

tumblr_mflhzqrWaT1s0y9xlo1_500

Am o stare foarte ciudata, confuza chiar. Mi-am propus sa incep noul an intr-o maniera proaspata, reinnoita, sa las tot la o parte, tot ce ma chinuia si ma framanta si sa incerc sa o iau de la inceput. Sincer toate au mers bine, pana cand planurile mele au intrat in contact cu planurile celorlalti. Adica, daca eu mi-am propus sa o iau de la zero, cu o atitudine pozitiva, celorlalti nici macar nu le-au pasat de pragul trecut si au continuat seria de…atac!

Am incercat sa fac fata folosind varianta “cu zambetul pe buze” care functioneaza pana la un moment dat, cand in culmea exasperarii si in linistea asurzitoare a noptii te ridici din pat cuprins de agitatia gandurilor si-ti pregatesti sabia hotart sa ripostezi chiar de dimineata.

Lumea e cu susul in jos! Si cel mai tare ma enerveaza ca desi traim in timpuri de libertate suntem mai sclavi decat ne imaginam. Citeam nu tare de mult pe blogul lui Tudor de sindromul COSZL si am ajuns sa cred cu tarie ca e un virus care se raspandeste cu viteza vorbirii si auzului, te cuprinde si te transforma intr-un bolnav incurabil al societatii. Ce e COSZL? Este sindromul “ce o sa zica lumea?” mai exact ce o sa zica lumea despre mine si actiunile mele din diferite circumstante. E atat de important sa pastrezi niste aparente incat majoritatea uitam sa fim noi.

Eu sincer am refuzat sa iau parte la virusarea in masa, m-am imunizat si prefer sa raman asa. Aud mereu in jurul meu “nu ma intereseaza deloc ce se intampla sau ce vorbesc, dar vreau sa stiu! Ma poti acuza pentru faptul ca vreau sa fiu bine informat/a?!”mda… si uite asa cum isi face mugurasi micuta de ea: barfa.

Partea proasta si enervanta la toata imunizarea asta e ca daca nu faci parte dintre cei “bolnavi” esti un paria, mai exact esti considerat indiferent, nepasator, neimplicat, antisocial chiar .. mai exact, cat bine si cu ce ma ajuta pe mine sa stiu ce si cine, cum si cand fac sau nu fac ceva?! Daca nu e vorba de persoana mea sau despre familia mea, prietenii mei (si chiar nici despre ei nu vreau sa stiu totul) nu ma intereseaza. Imi plac relatiile mele de prietenie si imi plac oamenii cu care pot purta discutii lungi despre orice si cu care pot sa impartasesc ganduri mai “profunde”, dar asta nu-mi da niciun drept sa patrund in intimitatea vietii lor.

Ma deranjeaza nespus cand anumite “norme sociale” impuse de vecinul/a trebuie respectate ca sa nu apara barfe si povesti. Traim intr-o perioada in care tot ce se intampla la vecinul e mult mai important decat ce se intampla la noi.

Revenind la starea mea confuza precizata la inceput, oare e normal sa fiu atat de rezervata in ceea ce priveste aspectele personale ale celor din jurul meu?! Oare bunul simt s-a demodat si a fost inlocuit?! Oare chiar nu mai putem trai ca persoane individuale cu viata proprie si privata?!.. incerc sa gasesc un raspuns…

Salut!

Pentru ca e Ziua Mondiala a Salutului m-am gandit sa raspandesc si eu cat mai multe „saluturi”- oricum nu stiam de sarbatoarea asta pana ce am auzit la radio, dar ma bucur ca am ceva de sarbatorit. :)) Si, pentru ca in timpul programului de munca (sssshhh, nu trebuie sa stie nimeni :P) ma limitez la cativa colegi, m-am gandit ca online o pot face mult mai bine. Asa ca m-am pus pe treaba si am adaptat un cunoscut slogan la specificul zilei de azi si… ta-dam!

Va salut pe toti prietenii mei virtuali cu mult drag si un zambet laaaarg pe fata! Va rog sa salutati si voi la randul vostru pe cei din jur, vreau sa ajunga cat mai departe!