E greu sa scrii..

fb_img_1475425919003

E greu sa scrii atunci cand  ignori faptul ca ti-e dor sa o faci. Scuze gasim la tot pasul si gasim multe, eu gasesc..

Nevoia exista, insa o alungi.. continui sa traiesc in ritmul vietii impuse de imprejurari fara sa ma uit intr-o parte sau alta.. merg inainte sperand cumva ca dupa urmatoarea intamplare, dupa urmatoarea saptamana, luna, totul o sa fie asa cum  imi doresc si o sa am timp suficient sa scriu.. M-am incapatanat sa fiu responsabila pe drumul pe care l-am ales, sa fiu matura si sa nu ma las prada placerilor.. trebuie sa fac sa fie bine, sa fiu om mare si trebuie sa dau uitarii placerile inocente, visurile de altadata.. nu pot trai din placeri.. trebuie sa traiesc in realitate.. si rar realitatea cu placerea se intalnesc.. cel putin nu in cazul meu..

Insa, fara voia mea, fara sa mai caut oportunitate si fara sa ma mai gandesc ca as putea scrie, viata sau fortele divine mi-au oferit un ragaz.. un moment in care sa ma opresc, sa nu mai fac nimic.. un moment in care tot ce aveam de facut este facut, un moment in care nimic din viata mea nu mai pare urgent sau de rezolvat si am simtit ca trebuie sa scriu.. sa-mi povestesc sufletul asa cum o faceam alta data, nu pentru altii ci doar pentru mine, cea din viitor.. asa ca azi scriu.. ma simt eliberata de o povara, inconstient, ma simteam vinovata fata de mine pentru ca m-am oprit.. vreau sa continui! si sa nu ma mai opresc!

Despre pierdere

tumblr_mid859hFBI1rbllmfo1_500

Chiar daca este o zi frumoasa de primavara vreau sa scriu despre una dintre intamplarile care m-au facut sa ma inchid in mine.

Pierderea unei persoane dragi, unui membru al familiei este bulversanta. Este greu sa-ti fie „stirbita” familia. Ideea e ca ne asteptam, era bolnav de mult timp, era pe pat  de ceva vreme si totusi, cand vine momentul nu poti sa eviti durerea sfasietoare care te cuprinde si-ti rupe pieptul… dupa un timp, realizezi ca trebuie sa continui, trebuie sa traiesti si te gandesti ca acum e mai bine, acum nu mai sufera.. asta e singura alinare, pentru ca in rest o parte din viata ramane pustie.. un loc in inima ta nu-si va mai alina dorul de persoana iubita.. e un dor continu.. un dor dureros..

Scriu aceste randuri pentru ca vreau sa ma eliberez, pentru ca vreau sa reusesc sa trec peste..

Plus, ca pierderile si vestile rele nu s-au oprit aici.. au continuat si au continuat sa loveasca.. a fost un 2013 cu ghinion pentru mine si ai mei.

Insa imi doresc sa trec peste, imi doresc sa pot sa controlez eu toatea aceste „sageti” otravitoare pentru suflet. Nu vreau sa trec peste si, in niciun caz, nu vreau sa uit, vreau insa, cu tarie, sa le controlez eu pe ele si nu ele pe mine. De aceea si vreau sa scriu.. ma gandesc ca dandu-le o forma fizica le fac mai putin puternice si vor fi mai vulnerabile, mai usor de controlat.

Vreau sa fiu mai puternica si mai prezenta in viata mea si asta pentru ca tot anul trecut am avut si un eveniment fericit :).. dar despre asta vreau sa scriu intr-o alta postare.

Putere vs Dragoste

M-am trezit de dimineata cu un citat profund, cu o vorba care pe cat de simpla pe atat de cuprinzatoare, doar ca nu stiu cui ii apartine 😦

„Ai nevoie de putere doar cand faci lucruri rele, in rest dragostea iti este de ajuns.”

Chiar daca puterea nu este egala cu forta fizica si masa musculara, puterea este cea care face abuzuri, cea care incalca orice lege, cea care nu se supune, cea care cere si careia voluntar/involuntar, constrans trebuie sa-i raspunzi dupa cum vrea, astfel consecintele asupra ta si, mai rau, asupra celor dragi tie pot fi dezastruoase (uneori).

Si, din nefericire, toti ne dorim sa fim puternici, inclusiv eu. Imi doresc sa fiu puternica, sa pot sa fiu independenta, sigura pe mine fara sa-mi peste de atceva/altcineva. Ne-a tampit puterea si cred ca motivul principal e ca puterea nu are constiinta, sentimente, responsabilitate, compasiune si este egoista. Pe cand dragostea presupune sa investesti sentimente, timp, sa fii responsabil, sa dai tot fara sa astepti nimic, sa nu fii tu primul, cere sacrificiu..

Nu mai suntem dispusi sa facem sacrificii, am facut prea multe, nu mai putem renunta la aproape nimic, toate sunt pentru noi! Ne folosim de oamenii din jurul nostru, doar pentru scopul nostru, fara sa ne pese de consecintele actiunilor noastre asupra altora.

Puterea este un viciu! te subjuga! te cuprinde intr-un cerc din care nu mai poti evada- esti obosit, epuizat, nu mai poti comunica, nu mai ai cu cine comunica, nimeni nu te-ar intelege si oricum nu ai pe nimeni sa te asculte.. te indepartezi de toti/toate, DAR ai putere si vrei mai mult!
E o „lupta” personala fara sfarsit! Din pacate, nu-ti promite la final fericirea, care poate ar merita fiecare sacrificiu.

Oricum continuam sa fim si sa ne dorim sa devenim mai puternici, dar cred ca ar trebui sa avem in vedere si dragostea. Sa incercam sa fim si constienti de sufletul nostru, in cele din urma toate vor ramane aici, vor conta amintirile pe care le lasam in urma. Vom continua sa traim prin amintirile celor care raman in urma noastra…

Vreau sa si iubesc, vreau sa ofer si dragoste, vreau sa construiesc si cu dragoste, vreau sa nu ma mai straduiesc atat de mult… vreau sa-mi ajunga dragostea!

Ganduri de toamna

Pentru prima data anul asta am fost trezita, aseara, de picurii de ploaie care sa loveau zgomotos de pervazul de la geam. Ploaia de vara e ca o binecuvantare pentru mine, iar daca e cu tunete si fulgere cu atat mai bine- ma relaxeaza, ma linisteste si ma ajuta sa dorm excelent. Dar aseara, picurii parca erau de fier, nu am reusit sa adorm, parca urlau, parca erau revoltati, parca nu-si dadeau rand sa ajunga jos. Seceta a pus picurii in situatie de criza, iar acum ca s-au deschis robinetele, s-au ingramadit cat mai repede jos sa atinga pamantul.

M-am invelit mai bine, m-am cuibarit in pat si am realizat si acceptat ca e toamna! Cred ca si de asta picurii sunt mai rautaciosi, daca vara mangaie, acum ei lovesc! In curand va trebui sa aprindem focul in soba- el ma va linisti- flacara focului de lemne si sunetul scos de trosniturile de lemn in soba ma vor linisti.. E straniu cum fiecare anotimp iti influenteaza starea de spirit: te ajuta sa te linistesti sau nu, modul in care te raportezi la fiecarea activitate pe care trebuie sa o intreprinzi- esti mai relaxat sau mai pus pe graba, mai atent la detalii sau din contra.

Esti parca mai dispus spre ganduri nostalgice, cu fiecare picur de ploaie, se aproprie sfarsitul de an.. deja trebuie sa scot agenda sa vad care sunt realizarile mele si cate dintre gandurile de inceput de an le-am indeplinit.. trebuie sa ma imbrac mai bine, trebuie sa ma vitaminizez, sa profit inca de fructe si legume.. imi aduc aminte de cei dragi, de cei care nu mai sunt… oare mai am timp pana la finele anului sa-mi duc planurile la bun sfarsit?!..

E atat de tarziu… e tarziu sa fac planuri si e mult prea tarziu ca sa mai filozofez.. e prima ploaie de toamna..