Primavara?!

1431

E chiar primavara! Am uitat sa ma uit in jur.. am uitat sa simt.. ingandurata si grabita.. am trecut fara sa vad nimic.. si macar ca am acelasi traseu zilnic- 2 km de mers la pas pana la serviciu si inapoi.

Sunt atat de plecata in interiorul meu, atat de acaparata de ganduri si sentimente puternice, incat exteriorul e ireal.. nu-l simt.. poate ca si raceala din ultima saptamana m-a facut sa simt doar frig.. am observat ca lumea mai incepe sa dea jos din hainele groase, am vazut tricouri, dar toate mi s-au parut exagerari.. mie imi este frig, iar patul si o carte care sa ma ajute sa uit de mine sunt tratamentele pe care mi le aplic.. si imi doresc sa ma vindec!

Uit sa ridic capul si merg ca un robot printre oameni, copaci, masini, blocuri… si, asta, pana ieri, cand cu capul plecat am calcat peste petale de flori.. copacii nu doar ca au inforit, ci deja isi scutura petalele.. nu-mi aduc aminte deloc cand au avut timp sa infloreasca, sa se faleasca lumii cu noua podoaba si sa aiba si timp sa si-o scuture pentru o noua haina.. oare de cand umblu cu capul aplecat?! oare chiar atat de subteran am ajuns sa circul..  nu mai vad, nu mai aud si nu simt in concordanta cu exteriorul..

E primavara..pe sfarsite.. oare eu unde am fost in aceasta primavara?!

Libertateee…

 

imaginea de mai sus ma face sa-mi doresc sa ies, sa fug din oras, sa plec, sa ajung aici, sa-mi intind bratele si sa ma las sa cad pe spate.. am nevoie de o iesire, vreau sa evadez, vreau sa merg intr-o lume in care pot, am cu ce! intr-o lume in care sa ma simt mai puternica, mai sigura pe mine, stapana pe puterile mele. Am nevoie de un spatiu in care visele mele pot deveni realitate, un spatiu in care fiecare freamat interior si dorinta sa se transforme in realitate, unde tot ceea ce imi imaginez sa prinda viata. Am nevoie de spatiu, am nevoie de o lume in care visele sunt la departare de-o clipire! vreau sa evadez in lumea de mai sus.. e perfect pentru mine!