Ani de liceu..

M-am trezit de dimineata cu melodia “Ani de liceu” Stela Enache si in loc sa fie o buna dimineata in care sa ma incolacesc sub caldura placuta de sub plapuma, m-am adunat covrig cuprinsa de nostalgie si de dor de liceu. Nu pot zice ca am avut o experienta fenomenala in liceu, ca sunt anii mei de glorie, de neuitat. In liceu am descoperit cartea si nu am mai lasat-o din mana, nici pana azi, oriunde merg am cel putin o carte cu mine. Asa ca printre randuri de carti, printre povesti triste sau pline de curaj am pasit prin liceu. Empatizez la extrem cu personajul din carti, asa ca de multe ori daca el sau ea suferea, sufeream si eu, daca erau bucurosi ma bucuram odata cu ei. Pana si azi mai evadez in lumea lor, nu o fac zilnic pentru ca uneori nu gasesc timpul necesar, dar o fac de cate ori am ocazia. Un bun prieten imi spunea ca asta e maniera mea de a fugi de lume si de a ma refugia intr-o lume a mea, altii isi inneaca “amarul” in seri/ nopti lungi de dulce uitare parfumate cu miros de alcool, altii pleaca…unii sunt curajosi si iau viata in propriile maini.

Eu prefer sa evadez intr-o lume in care cu siguranta pot gasi un loc fantastic, totul depinde doar de coperta pe care o deschid.

Dar, azi mi s-a facut dor de realitate, de oameni frumosi, de glume naive, de libertate, de lipsa de griji.. chiar daca nu am fost o “fata populara”, am fost eroul principal al povestii mele si mi-e dor de experientele noi din fiecare zi…

Anunțuri

tumblr_mbzurePfYV1qf3iq4o1_500

Am crezut, cred si voi crede ca fiecare lucru, fiecare intamplare are timpul ei perfect cand trebuie sa aiba loc. Asa ca mereu inarmata cu speranta si credinta ca va veni timpul perfect pt „x” si „y”, am asteptat si astept increzatoare. Doar ca uneori acel timp, acel click cum obsnuiesc sa-l numesc intarzie sa apara. De exemplu, am avut parte de o experienta de sensul careia nu-mi dadeam seama deloc, sens pt evolutia, existenta mea. A fost o experienta dureroasa care m-a torturat cel putin 2 ani de zile la nivel maxim. Iar dupa 4 ani cand deja nu mai durea am reusit sa vad, sa-mi dau seama ca toata acea experinta m-a maturizat, m-a facut sa ies din lumea de basm si praf de zane in care traiam si sa infrunt viata! am invatat sa fiu copil doar acasa cu ai mei, cu prietenii mei care ma cunosteau ca atare, in rest am invatat sa ma prezint ca om mare in societate.

Dar, ca sa ajung sa-mi dau seama de sensul experientei mele a trebuit sa fac ceva: sa trec peste, sa vreau sa trec peste si sa ies din carapace si sa infrunt orice mi-ar scoate viata inainte.

Acum sunt din nou intr-unul dintre momentele in care astept sa se intample ceva si stiu ca se va intampla, doar ca nu mai vreau sa astept atat de mult, trebuie sa fac ceva ca sa se intample, doar ca daca data trecuta stiam ce trebuie sa fac si amanam sa fac, de aceasta data nu stiu ce sa fac!! stiu ca pot, dar oare de unde trebuie sa incep…?!…