De unde scriu vara..

Imi place sa scriu cam despre orice si oriunde, insa nu intotdeauna cand sunt hotarata sa ma pun la scris iese ceva..cateodata stau cu orele in fata ecranului si nu iese nimic, alteori in 10 minute am scris o postare.. cred ca toti cei carora ne place sa scriem trecem prin asemenea momente si daca nu.. imi place sa cred ca pentru toti e la fel 😛

Am tinut un jurnal de cum am inceput sa scriu.. la inceput cu putin scris si mai multe desene, mai apoi cu mai multe litere si mai putine desene si pe urma am ramas doar la scris. Tin minte ca la un moment dat mi-am creat un fel de alfabet al meu.. sa-l stiu numai eu..asta era deja in adolescenta cand nu vroiam sa impartasesc cele mai profunde ganduri ale mele, insa totusi simteam nevoia sa scriu..

Chiar daca in ziua de azi suntem tehnologizati, computerizati, mie inca imi place sa scriu pe hartie.. poate pentru unii suna ciudat, insa sunt cateva, poate chiar mai multe dintre postari pe care le-am scris pe hartie. Nu am incercat niciodata sa scriu de pe tableta sau de pe telefon, poate si pentru ca eu inca am un Nokia C3- oldie, but still goldie! J la propriu, e auriu.

Nu am un loc anume unde trebuie sa stau pentru a-mi veni inspiratia, insa pentru ca merg destul de mult pe jos si calatoresc destul de mult, cele mai bune „postari” le „scriu” pe drum, din pacate, doar in mintea mea, astfel ca le si uit sau uit esenta, idea sclipitoare care face totul. Asa ca, daca cineva stie o solutie pentru mine, sa ma ajute..cum pot sa inregistrez o postare, din mintea mea, in timp ce merg pe drum (pe jos) sau in autocar?! Cred ca as avea sute de ore inregistrate si idei de dezvoltat.

Revenind la subiect, de unde imi place sa scriu vara?! As vrea sa raspund in doua feluri la aceasta intrebare. Imi place sa scriu afara, in parc pe o patura sau din curtea bunicilor de la tara sau acasa cu o limonada langa mine. Insa mi-ar placea nespus sa pot sa am o vacanta de minim o luna in care sa pot pleca undeva, pe malul marii..imaginea rupta din filmele in care ea este o scriitoare faimoasa ale carei puteri artistice sunt incatusate de orasul aglomerat si trebuie sa mearga in “Dream” Beach (denumire inventata de mine) ca sa poate scrie urmatorul roman- bestseller. Mi-ar placea nespus sa ma pot trezi cu zgomotul valurilor aproape de mine, cu pescarusi, pe plaja intinsa pe o patura asteptand primele raze de soare pe nisipul racoros, o baie racoritoare, un frappe delicios baut pe plaja. Dupa, m-as intoarce acasa, pe terasa umbrita unde as lua micul dejun – doar fructe si sa nu am nicio alta grija decat sa scriu si sa ma bucur de peisajul din jurul meu alaturi de sotul meu..

 

Activitati din copilarie

Provocarea lansata de Cea mai mare ora de sport din Brasov nu o pot rata. Nu am mai scris pe blog de muulta vreme, insa in dimineata asta m-am trezit pe mail cu aceasta provocare si sincer chiar nu vreau sa o ratez. Povestem zilele trecute cu nepoteii mei, proaspat intrati in vacanta, ca eu nu aveam zile cu plictiseala ca ei. Tin minte ca seara cand ma puneam in pat abia asteptam sa treaca noaptea si sa ma intorc la joaca. Tin minte si acum planurile si promisiunile care ni le faceam cu o zi inainte pentru ziua ce va urma. Si cred, acum ca si atunci, ca mi-ar fi prins bine o zi de 48 de ore 😀 ca sa ma pot juca mai mult.

Am crescut la bloc, insa vacantele le petreceam intre strazile orasului si satul bunicilor. Oriunde as fi fost, fara calculator, telefoane gaseam ce sa facem. Imi amintesc cu drag campionatele de sarit elastic! Faceam grupe pe scarile de la bloc si ne ocupa poate si cateva ore pana reuseam sa ajungem la castigator. Insa, daca ma gandesc mai bine, de fiecare daca se gasea o “suparacioasa” care nu mai vroia sa joace si dupa cateva incercari de convingere- fara reusita- trceam cu usurinta la altceva. Putea fi Ratele si vanatorii– rasete si urlete se auzeau pana la ultimul etaj, veselia era la ordinea zilei.

clip-art-playing-children-854545

In weekenduri, cu cei mai mari ca noi, faceam campionat de volei. Fileu- o ata intre doi copaci si cel mai buna sa castige! Se intampla aveam si spectatori, parintii nostri. Jucam pana la ultima suflare ca si cum acolo ar fi fost cea mai importanta competitie si, cateodata, chiar era! Aveai placerea de a fi in echipa castigatoare.

Jucam “prinsa” cu animale, cu cataratea. Ne jucam “scunsa” si ne ascundeam in locuri care azi mi se par infricosatoare :), ma refer la beciul blocului. Imi placea mult si “cosca” sau sotronul, saream coarda. Cu mingea mai jucam “castel”- mai multe pietre puse una peste alta care trebuiau daramate si apoi pazite pentru a nu fi puse la loc de echipa adversa. Pentru serile mai linistite jucam “Imparate, imparate cati pasi imi dai?!” – va mai amintiti jocul asta?! :)) eu uitasem de el.

http://cliparts.co/clip-art-kids-playing

Mai tarziu, dupa ce am crescut am descoperit baschetul si mi-a ocupat o buna parte din timpul liber si vacante.

Acum ca stau si ma uit in urma, cred cu tarie ca am avut o copilarie activa. Recunosc, si citeam, insa cand timpul era frumos, eram afara si asta pentru ca atunci toata lumea era afara. Ne jucam toti impreuna si ne veseleam cat era ziua de lunga. Facand comparatie cu fiecare zi de acum, cred ca sportul, miscarea, interactiunea cu cei din jur ma faceau sa fiu mai relaxata, mai voioasa si mai increzatoare in ce urmeaza.

Asa ca va invit cu mic, cu mare pe cei care sunteti din Brasov sau in trecere prin Brasov sa participati la Cea mai mare ora de sport din Brasov. Nu trebuie sa ne propunem imposibilul- 12 ore de sport, ci trebuie doar sa gasiti o activitate la care sa participati: cross, Zumbaaaa J, Khai Bo, Kangoo Jumps si inca multe altele pentru care trebuie sa accesati link-ul de mai jos:

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v7

Asa ca , sambata 11 iulie, ora 9, Piata Sfatului Brasov: cu mic, cu mare la miscareeeee!!!