Unii oameni..

Cu unii oameni nu reusesc, chiar daca vreau, sa ma inteleg! Consider ca uneori fac eforturi in ideea asta si tot nu-mi iese.. am eu ceva ce nu se leaga cu felul de a fi al unora..

Am rabdare, vointa si chiar bunavointa de a ma intelege cu toata lumea. Respect si astept aceeasi tratatie de la cei din jurul meu.. insa, cand lucrurile scapa de sub control si nu primesc ceea ce transmit.. simt asa, o caldura interioara care ma cuprinde, sufoca si uneori da pe-afara.. de unde vine, nesimtirea si oare care-i celula care o produce? ma gandesc de cele mai multe ori.. observ ca in ultimul timp exista tendinta de a o hrani prea mult si scapa de sub control..

Cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost sa ignor total astfel de comportamente.. mi-a iesit, insa am ajuns sa fiu tot eu zgripturoaica.. 

Tocmai citesc o carte, care spre surpinderea mea atinge acest subiect „Sfantul, surferul si CEO-ul” de Robin Sharma. Este o carte interesanta despre regasirea de sine, a adevaratului „tu” in forma cea mai pura, initiala (de la nastere) redescoperirea talentelor si adevaratelor activitati care ne fac placere si libertatea care vine odata cu acestea. Intr-unul dintre capitole, cand Jack (personajul principal) sta de vorba cu sfantul, acesta din urma ii spune ca fiecare eveniment din viata nostra se intampla cu un scop si toate impreuna participa la dezvoltarea, cresterea noastra. Mai mult, daca dintr-o intamplare anume nu invatam ceea ce ne transmite, viata ne va scoate in fata acelasi tip de intamplare de atatea ori pana suntem dispusi sa invatam ceea ce trebuia inca de la inceput.. asta chiar si in cazul oamenilor enervanti si lipsiti de respect, cum este cazul meu.. ma intreb acum, ce trebuie sa invat eu din acestea, pentru ca e foarte clar ca nu mai vreau sa fiu pusa fata-n fata cu astfel de oameni. Tot in carte calugarul (sfantul) ii spune lui Jack ca noi recunoastem comportamentele in ceilalti din jurul nostru pentru ca ele exista si in noi.. Carl Jung a spus si el „tot ceea ce ne irita la ceilalti ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine”.. 

In situatia de fata, cu cartea in brate, trebuie sa iau atitudine! Si, pentru ca ieri va povesteam de Legile Minion, va spun printr-un citat de-al lor ce am decis in ceea ce ma priveste, combinat cu informatiile din carte:

fb_img_1474739260929

Anunțuri

E greu sa scrii..

fb_img_1475425919003

E greu sa scrii atunci cand  ignori faptul ca ti-e dor sa o faci. Scuze gasim la tot pasul si gasim multe, eu gasesc..

Nevoia exista, insa o alungi.. continui sa traiesc in ritmul vietii impuse de imprejurari fara sa ma uit intr-o parte sau alta.. merg inainte sperand cumva ca dupa urmatoarea intamplare, dupa urmatoarea saptamana, luna, totul o sa fie asa cum  imi doresc si o sa am timp suficient sa scriu.. M-am incapatanat sa fiu responsabila pe drumul pe care l-am ales, sa fiu matura si sa nu ma las prada placerilor.. trebuie sa fac sa fie bine, sa fiu om mare si trebuie sa dau uitarii placerile inocente, visurile de altadata.. nu pot trai din placeri.. trebuie sa traiesc in realitate.. si rar realitatea cu placerea se intalnesc.. cel putin nu in cazul meu..

Insa, fara voia mea, fara sa mai caut oportunitate si fara sa ma mai gandesc ca as putea scrie, viata sau fortele divine mi-au oferit un ragaz.. un moment in care sa ma opresc, sa nu mai fac nimic.. un moment in care tot ce aveam de facut este facut, un moment in care nimic din viata mea nu mai pare urgent sau de rezolvat si am simtit ca trebuie sa scriu.. sa-mi povestesc sufletul asa cum o faceam alta data, nu pentru altii ci doar pentru mine, cea din viitor.. asa ca azi scriu.. ma simt eliberata de o povara, inconstient, ma simteam vinovata fata de mine pentru ca m-am oprit.. vreau sa continui! si sa nu ma mai opresc!

De unde scriu vara..

Imi place sa scriu cam despre orice si oriunde, insa nu intotdeauna cand sunt hotarata sa ma pun la scris iese ceva..cateodata stau cu orele in fata ecranului si nu iese nimic, alteori in 10 minute am scris o postare.. cred ca toti cei carora ne place sa scriem trecem prin asemenea momente si daca nu.. imi place sa cred ca pentru toti e la fel 😛

Am tinut un jurnal de cum am inceput sa scriu.. la inceput cu putin scris si mai multe desene, mai apoi cu mai multe litere si mai putine desene si pe urma am ramas doar la scris. Tin minte ca la un moment dat mi-am creat un fel de alfabet al meu.. sa-l stiu numai eu..asta era deja in adolescenta cand nu vroiam sa impartasesc cele mai profunde ganduri ale mele, insa totusi simteam nevoia sa scriu..

Chiar daca in ziua de azi suntem tehnologizati, computerizati, mie inca imi place sa scriu pe hartie.. poate pentru unii suna ciudat, insa sunt cateva, poate chiar mai multe dintre postari pe care le-am scris pe hartie. Nu am incercat niciodata sa scriu de pe tableta sau de pe telefon, poate si pentru ca eu inca am un Nokia C3- oldie, but still goldie! J la propriu, e auriu.

Nu am un loc anume unde trebuie sa stau pentru a-mi veni inspiratia, insa pentru ca merg destul de mult pe jos si calatoresc destul de mult, cele mai bune „postari” le „scriu” pe drum, din pacate, doar in mintea mea, astfel ca le si uit sau uit esenta, idea sclipitoare care face totul. Asa ca, daca cineva stie o solutie pentru mine, sa ma ajute..cum pot sa inregistrez o postare, din mintea mea, in timp ce merg pe drum (pe jos) sau in autocar?! Cred ca as avea sute de ore inregistrate si idei de dezvoltat.

Revenind la subiect, de unde imi place sa scriu vara?! As vrea sa raspund in doua feluri la aceasta intrebare. Imi place sa scriu afara, in parc pe o patura sau din curtea bunicilor de la tara sau acasa cu o limonada langa mine. Insa mi-ar placea nespus sa pot sa am o vacanta de minim o luna in care sa pot pleca undeva, pe malul marii..imaginea rupta din filmele in care ea este o scriitoare faimoasa ale carei puteri artistice sunt incatusate de orasul aglomerat si trebuie sa mearga in “Dream” Beach (denumire inventata de mine) ca sa poate scrie urmatorul roman- bestseller. Mi-ar placea nespus sa ma pot trezi cu zgomotul valurilor aproape de mine, cu pescarusi, pe plaja intinsa pe o patura asteptand primele raze de soare pe nisipul racoros, o baie racoritoare, un frappe delicios baut pe plaja. Dupa, m-as intoarce acasa, pe terasa umbrita unde as lua micul dejun – doar fructe si sa nu am nicio alta grija decat sa scriu si sa ma bucur de peisajul din jurul meu alaturi de sotul meu..

 

Despre intamplare sau ce sa faci ca sa se intample..

10606152_531494743617931_7557969973041204085_n

Poza facuta de sotul meu in primul nostru concediu- Sarti, Grecia

„Nimic in viata nu este intamplator.”

„Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus.”

„Toate lucrurile se intampla la momentul potrivit.”

„Ce e al tau, e pus deoparte.”

„Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Biblia)

Citatele, vorbele din popor de mai sus sunt in topul nepreferintelor mele. Le-am ignorat si pus deoparte pana si in ziua de azi. Incurajari si cuvinte de ridicat moralul deloc practice pentru mine. Nu cred in asa ceva- asta inseamna sa stai deoparte si sa astepti.. sa astepti ce? Nimic nu se intampla in viata daca nu intreprinzi ceva, daca nu pasesti, daca nu actionezi, daca nu-ti creezi tu o oportunitate sau daca nu iesi sa o cauti. Cel mai tare ma dureau aceste cuvinte in momentele in care nu aveam o cale de iesire sau eram atat de jos incat nu mai zaream niciun petec de lumina. Cum sa crezi asa ceva cand tu nu stii unde sa pui piciorul pentru urmatorul pas? Cum sa crezi in destin, soarta, noroc cand ziua de maine e in intuneric complet?! Sau cum sa crezi ca la un moment dat vei gasi persoana potrivita pentru tine cand persoana pe care o iubesti acum, care este centrul universului tau, te-a parasit?! Cum sa poti continua, cand tu nu stii incotro sa mergi..

Inca imi dau dreptate..

Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te concentrezi asupra ta, trebuie sa te pui in valoare pentru tine, trebuie sa vrei sa te ridici si sa mergi, in orice directie, pentru inceput chiar nu conteaza, trebuie sa mergi ca sa nu stai pe loc, trebui sa continui sa bajbai in intuneric, pentru ca in cele din urma, vei zari o pata de lumina si atunci vei sti exact unde trebuie sa mergi.

Esti singurul tau ajutor si singura sansa pe care o ai ca sa reusesti- nimeni altcinva nu poate trai pentru tine. Trebuie sa ai curaj sau sa-ti faci curaj, sa ai incredere sau sa-ti faci incredere ca poti si vei reusi. Nu ai nimic pus de-o parte, insa CRED ca daca iti dai silinta CEVA BUN trebuie sa urmeze- o lege yin si yang, daca vrei- in tot raul este un bine.

Poza facuta de sotul meu in primul nostru concediu- Sarti, Grecia

Poza facuta de sotul meu in primul nostru concediu- Sarti, Grecia

De ce scriu acum despre aceste randuri?! pentru ca in continuare cred in ele, in primul rand, si chiar daca, imi vine sa rad, faza cu intamplarea parca mi s-a aplicat si mie. Am facut un liceu cu profil intensiv franceza, facultatea de comunicare si relatii publice si am ajuns sa fac contabilitate.. intamplarea? de cateva luni, desi nu credeam ca franceza imi va mai folosi vreodata, pentru ca deja imi caut un loc de munca intr-un alt loc de preaaa multa vreme, am gasit- fac contabilitate.. franceza! :)) Din punctul meu de vedere nu se aplica citatele de la inceput, insa cei din jurul meu sunt de alta parere… as fi crezut in ele, as fi devenit o „crezatoare” daca as fi facut PR in franceza.. 🙂

Sunt genul de om care nu a primit niciodata nimic pe tava si a trebuit sa muncesc daca mi-am dorit ceva, am fost sustinuta de ai mei, si doar Dumnezeu stie ca am cei mai buni parinti din lumea, insa la fel ca si ei, tot ce am si sunt acum, am obtinut prin munca..chiar daca nu am facut cele mai bune alegeri in ceea ce ma priveste, chiar daca nu sunt acolo unde am visat sa fiu, chiar daca in continuare gresesc, cand privesc in urma am satisfactia faptului ca mereu am continuat sa merg, sa bajbai, sa inaintez, nu m-am pus jos si nu am asteptat nimic, am continuat sa merg inainte ..pentru mine.

Ultimul citat, poate ca nu merge cu celelalte, insa e acolo pentru ca am incredere si credinta in Dumnezeu, singura cale de care am nevoie.. si asta am realizat in timp.. am fost creati ca fiinte libere si independente, trebuie doar sa fim intelepti in deciziile noastre.. cred ca asta e solutia: sa continui sa mergi inainte si sa fii intelept in deciziile tale.